Pentru a fi un vorbitor excelent, trebuie să exersezi constant. Dicția este vitală. Și dacă vorbim de dicție, vorbim implicit și de respirație, ritm, volum, intensitate.

Dicția (dicțiune) reprezintă (1) modul de a pronunța cuvintele, silabele și sunetele și, de asemenea, (2) arta de a pronunța corect și clar un text, (conform DEX). Latinescul „dictionem” înseamnă „pronunțare, mod de a vorbi, convorbire, zicală”, dar plaja semantică se extinde la o mulțime de interpretări cum ar fi : stilul, proclamarea, glasul, cuvântarea, afirmația, limbajul etc.

Dicția se referă la vocabular și la stilul de exprimare, stil diferit fiecărui vorbitor, deoarece vocea umană are o rezonanță diferită față de orice altceva în această lume. Într-un sens contemporan, dicția se referă la arta (și știința) de a vorbi clar, încât fiecare cuvânt și sunet să fie înțeles perfect de către interlocutor. Procesul  de umanizare a fost accelerat, conform specialiștilor din domeniul medicinei și antropologiei prin dezvoltarea limbajului verbal și paraverbal. Datorită acestor tipuri de limbaj putem comunica nu doar nevoi de bază, ci și subtilității, emoții, ironie, bucurie etc. și putem manipula totodată. Pentru a putea stăpâni această artă și pentru a putea activa cu succes în domeniile care implică vorbirea corectă, o persoană trebuie să stăpânească dicția, vocabularul, sintaxa și să știe ce înseamnă pronunția, tonul, timbrul, vocabularul și stilul.

Vorbirea corectă ajută la creșterea încrederii și a stimei de sine și îmbunătățește calitatea vieții. Un număr tot mai mare de persoane apelează la acest tip de servicii pentru a se putea exprima mai ușor, pentru a avea o dicție corespunzătoare și pentru a simți bine.

Cu siguranță și dicția este cartea de vizită a unei persoane – modul în care pronunțăm cuvintele, ritmul, volumul vocii, dar și modul în care punem accentele pe cuvinte. Vocea, dacă e plăcută, e un bonus. Dar dacă  vocea nu e chiar așa cum ți-ai dori, spre exemplu dacă e pițigăiată, adică are prea multe înalte, poate fi educată cu exercițiile de dicție potrivite

Totodată, vocea poate imprima, prin nuanţele sale, alte sensuri cuvintelor. Cei care ştiu să asculte vocile pot sesiza stările reale pe care vorbitorii le au în momentul în care rostesc un cuvânt şi doresc să transmită cu totul altceva.

Se pare că ne mulțumim de vocea noastră, așa cum e ea. Nu prea ne gândim la asta. „Atâta timp cât pot scoate sunete și se aud niște cuvinte, nu cred că am probleme. Plus că nu am timp de asta acum…”. Ei bine, dicția este ca un mușchi. Iar un mușchi trebuie antrenat constant. Asta se întâmplă pentru că suntem atât de obișnuiți cu sunetul nostru încât ceea ce auzim când vorbim pare să fie corect pentru noi. Dar ceea ce auzim și ceea ce aude ascultătorul sunt două sunete diferite. În timp ce vorbim, auzim sunetul care vibrează și rezonează între suprafețele osoase ale capului și ale feței noastre. Ascultătorul aude sunetul proiectat.